Poezia unui condamnat de furie

Condamnat de furie

Bună ziua dragi prieteni,
Tare-aș vrea să mă prezint,
Însă  începând de astăzi,
Voi deveni anonim!

Azi, în fața tuturora,
Murmurând, mărturisesc
Ce-am făcut, cu ce-am greșit,
Căci aș vrea să mă căiesc.

Am avut o viață bună,
Am trăit clipa din plin.
Apoi, pentru o secundă,
Cerul meu n-a fost senin.

Casa mea nu era mare,
Ca bărbat, munceam pe brânci
Ca să pot duce mâncare
La nevastă și la prunci.

Am avut nevastă bună,
Și frumoasă și deșteaptă.
Harnică, ca o furnică
Hotărâtă, fără frică!

Doi copii aveam, iubiții…
Erau tare fericiți.
Seara își pupau părinții,
Apoi dormeau liniștiți.

Eram matur, eram vrednic
Să-i aduc nevestii-o floare.
Seara aduceam acasă,
Dulciuri pentru fiecare!

Aveam familie frumoasă,
Și chiar de eram săraci,
Seara, când stăteam la masă
Eram în suflet bogați!

Până-ntr-o zi când a murit
Băiatul meu, feciorul mare.
La mine-n brațe se topea
Strigându-și ultima suflare.

Simțeam pe pielea-mi suferința
Pe care o simțea băiatu’.
Dar nu știam ce tre’ să fac;
Țipam după unu și altu’.

Nu mi-a venit în ajutor
Nici mama,tata, nici nevasta;
De-atunci; -moment devastator-
Am început să o iau razna.

Pe pat stăteam,cu el în poală
Plângeam, oftam și suspinam.
Când a venit nevasta-n casă
Nu prea înțelegea ce am.

Simțeam că am lacrimi de sânge,
Simțeam cum inima-mi se frânge.
În loc sa fiu atunci bărbat,
Pe femeie m-am înfuriat
Și-am atacat!

I-am dat o palmă și-am strigat:
„Băiatul meu e mort!„ apoi,
Cu pumnu’ am tot continuat
Pân’ corpu-i deveni greoi.

Credeam c-a obosit, săraca,
Dar eu am continuat,orbit,
Și-a venit fiu-meu ăl’ mic
Și-a zis: „Stai tată, c-a murit!„

Fiind speriat de ce-am făcut,
În loc să-ncerc să mă adun;
Mi-am mai făcut un alt păcat:
L-am omorât și pe grăsun.

Am mers direct la secția mare
Spunând că nu vreau închisoare.
În suflet plin de suparare,
Am zis că vreau executare.

Și iată-mă aici, pe scaun
Legat de mâini și de picioare;
Speriat, nepregătit de moarte,
Vă spun despre astă-ntâmplare.

Aceste vorbe fiind spuse,
Vă mulțumesc c-ați asistat
La moartea grea ce mă trimite
În  locu-n care-am meritat!

Și dacă ei n-o să mă ierte,
Promit să-l rog pe Dumnezeu
Să ma chinuie și pe mine
Mai rău decât am făcut eu!

Acum îmi iau la revedere;
Sau mai bine vă spun adio!
Acest criminal am fost eu,
Un tată rău, pe nume Vio!

https://www.facebook.com/hayat2407/

Cătălina Dorina
Editor Promo One

About Marketing Promo One